Skip to content


Petruţa Ispas, Consideraţii generale privind cerinţele de igienă din perspectiva Regulamentului (CE) nr. 852/2004

Consideraţii generale privind cerinţele de igienă din perspectiva

Regulamentului (CE) nr. 852/2004

 

 

Asist. univ. drd. Petruţa ISPAS[1]

 

Rezumat

În articol sunt prezentate similitudinile între principiile conţinute în „Codex alimentarius” şi principiile analizei riscurilor şi a punctelor critice de control („Hazard analysis and critical control points” – „HACCP”) conţinute în Regulamentul (CE) nr. 852/2004, acestea confirmând tendinţa stabilirii unor standarde globale referitoare la siguranţa produselor alimentare. De asemenea, sunt avute în vedere beneficiile utilizării sistemului HACCP, precum şi riscurile punerii în practică a acestui sistem.

 

Cuvinte-cheie: siguranţa alimentară, Codex alimentarius, sistemul HACCP, analiza riscurilor

 

Abstract

This article presents the similarity in nature between the principles enshrined in Codex alimentarius and the principles of Hazard analysis and critical control points (“HACCP”) enshrined in Regulation 852/2004, which confirms the lawmakers’ tendency to establish global standards with regard to food safety. The analysis also envisages the benefits of using the HACCP system, as well as the risks of implementing this system.

 

Keywords: food safety, Codex alimentarius, HACCP system, risk management

 

1. Consideraţii introductive

Igiena alimentelor reprezintă, în zilele noastre, o preocupare manifestată pe plan naţional, european şi internaţional. Ordinea juridică naţională nu poate fi izolată de ordinea juridică a Uniunii Europene şi nici şi cea existentă la nivel internaţional. Circulaţia alimentelor nu poate fi restrânsă, astfel încât s-a impus adoptarea unor acte legislative la nivelul Uniunii Europene, respectiv a unor principii pe plan internaţional de către organizaţiile cu competenţe în siguranţa pentru produsele alimentare. De precizat este faptul că, la nivel internaţional Comisia „Codex Alimentarius” ocupă un rol determinant în adoptarea de principii, standarde şi linii directoare referitoare la siguranţa pentru produsele alimentare[2]. Nu este de neglijat faptul că, în absenţa unei colaborări între instituţiile şi agenţiile competente de la nivelul Uniunii Europene şi organizaţiile internaţionale în domeniul analizat, s-ar produce un blocaj în ceea ce priveşte circulaţia produselor alimentare, fapt ce ar conduce, printre altele, şi la scăderea încrederii consumatorilor în calitatea şi siguranţa produselor alimentare.

În opinia noastră, o strânsă colaborare între instituţiile, agenţiile şi organizaţiile la care am făcut referire anterior, prin adoptarea de standarde sau proceduri uniforme pe planul Uniunii Europene, respectiv pe plan internaţional, este de natură a realiza o stabilitate în ceea ce priveşte comerţul cu alimente.

 

2. Regulamentul (CE) nr. 852/2003. Obiectiv şi domeniu de aplicare

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului[3] a fost adoptat în cadrul pachetului vizând igiena alimentară în anul 2004, acesta stabilind cerinţele generale de igienă care trebuie respectate în toate etapele lanţului alimentar[4].

Încă din preambulul regulamentului, se arată că, având în vedere faptul că atingerea unui nivel ridicat de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane reprezintă unul dintre obiectivele fundamentale ale legislaţiei în domeniul alimentar[5] şi că principalul obiectiv al normelor de igienă este asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorului din punct de vedere al siguranţei alimentare[6], trebuie avută în vedere complexitatea factorilor care conduc la ceea ce se doreşte a reprezenta „siguranţa alimentară la nivel european”, astfel încât s-a impus adoptarea actului legislativ ale cărui prevederi le vom analiza în cele ce urmează. Siguranţa alimentară, din perspectiva igienei alimentelor, presupune întrunirea mai multor factori, respectiv: stabilirea de către legislaţia adoptată în domeniu a unor cerinţe minime de igienă, efectuarea de controale oficiale pentru a se stabili dacă este respectată legislaţia adoptată în domeniu şi, mai ales, care sunt problemele întâlnite cu ocazia efectuării acestor controale oficiale şi, nu în ultimul rând, aplicarea de către operatorii din sectorul alimentar a acelor programe şi proceduri de siguranţă alimentară pe baza principiilor analizei riscurilor şi a punctelor critice de control.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a prevederilor Regulamentul 852/2004, acestea se aplică tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuire a produselor alimentare şi exporturilor, fără a aduce atingere unor cerinţe specifice privind igiena alimentelor.

 

3. Principalele norme şi dispoziţii generale conţinute în Regulamentul 852/2004

Regulamentul stabileşte normele generale pentru operatorii din sectorul alimentar privind igiena produselor alimentare, având în vedere următoarele principii: responsabilitatea principală pentru siguranţa alimentelor revine operatorului din sectorul alimentar; este necesar ca siguranţa alimentelor să fie asigurată de-a lungul întregului lanţ alimentar, începând cu producţia primară; importanţa menţinerii lanţului criogenic, în special pentru alimentele care nu pot fi depozitate la temperatura ambiantă, în condiţii de siguranţă; aplicarea generală a procedurilor bazate pe principiile analizei riscurilor şi a punctelor critice de control- „Hazard analysis and critical control points” (în continuare „HACCP”), împreună cu utilizarea unor bune practici de igienă trebuie să întărească responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar; ghidurile de bună practică reprezintă un instrument preţios care ajută operatorii din sectorul alimentar, în toate etapele lanţului alimentar să respecte normele de igienă alimentară şi să aplice principiile HACCP; este necesară stabilirea criteriilor microbiologice şi a cerinţelor de control al temperaturii pe baza evaluării ştiinţifice a riscurilor; este necesar să se verifice dacă alimentele importate respectă cel puţin aceleaşi norme sanitare ca cele produse în Comunitate sau norme echivalente.

De asemenea, regulamentul stabileşte dispoziţiile generale privind producţia primară şi activităţile conexe, recomandări pentru ghidurile de bune practici de igienă, precum şi cerinţele de igienă generale aplicabile tuturor operatorilor din sectorul alimentar: cerinţe de igienă aplicabile incintelor utilizate pentru alimente; cerinţe de igienă pentru încăperile în care se prepară, se tratează sau se prelucrează alimentele; cerinţe pentru incintele mobile şi/sau temporare, incintele utilizate în principal ca locuinţe particulare, dar în care se prepară cu regularitate alimente comercializabile; cerinţe pentru transport, alimentarea cu apă, igiena personală, deşeurile alimentare; cerinţe aplicabile echipamentelor; dispoziţii privind împachetarea şi ambalarea alimentelor; cerinţe privind tratamentul termic al alimentelor; cerinţe privind formarea profesională şi instruirea personalului implicat în întregul lanţ alimentar[7].

 

4. Sistemul analizei riscurilor şi a punctelor critice de control (HACCP)

4.1 Prezentare generală a sistemului HACCP

Regulamentul prevede analiza riscurilor şi a punctelor critice de control, stabilind principiile după care se ghidează, respectiv: „identificarea oricăror riscuri care trebuie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil, identificarea punctelor critice de control în etapa sau etapele în care controlul este esenţial pentru a preveni riscul sau pentru a-l reduce la un nivel acceptabil; stabilirea unor limite critice la punctele critice de control capabile să separe domeniul acceptabil de cel inacceptabil din punctul de vedere al prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate; stabilirea şi punerea în aplicare a unor proceduri eficace de monitorizare în punctele critice de control; stabilirea unor măsuri corective pentru cazurile în care un punct critic de control nu este controlat; stabilirea unor proceduri care se aplică cu periodic pentru a se verifica funcţionarea efectivă a măsurilor menţionate la literele (a)-(e)şi definirea unor documente şi evidenţe în funcţie de natura şi dimensiunea întreprinderii din sectorul alimentar pentru a demonstra aplicarea efectivă a măsurilor menţionate la literele (a)-(f)[8].

În ceea ce priveşte sistemul de principii HACCP, acesta a evoluat destul de rapid în ţările dezvoltate, începând cu anul 1972 până în anul 1997. În ţările în curs de dezvoltare se doreşte o evoluţie mult mai rapidă, având în vedere creşterea accelerată a globalizării în ceea ce priveşte comerţul cu alimente[9].

Prin intermediul analizei riscurilor şi a punctelor critice de control, persoanele implicate în întreprinderile alimentare controlează pericolele pe care le pot prezenta alimentele. Într-un document elaborat de Comisie[10] s-a făcut recomandarea către operatorii din sectorul industriei alimentare să ţină cont, atunci când creează, aplică şi menţin proceduri permanente bazate pe cele şapte principii aplicabile analizei riscurilor şi a punctelor critice de control, de principiile stabilite în anexa 1 a documentului la care facem referire.

Potrivit prevederilor anexei menţionate anterior, în cadrul enunţării principiilor generale, se afirmă faptul că „HACCP are o bază ştiinţifică şi este sistematică; identifică pericolele specifice şi determină măsurile de control, în scopul de a garanta siguranţa alimentară. HACCP este un instrument pentru evaluarea pericolelor şi stabilirea unui sistem de control bazat pe prevenire în locul întemeierii în principal pe testarea produsului final. Întregul sistem HACCP este capabil să încorporeze modificările aduse, spre exemplu, progresele în echipamentele de proiectare şi de prelucrare a procedurilor sau evoluţiile tehnologice[11].

Aşa cum se arată încă din preambulul Regulamentului 852/2004, siguranţa produselor alimentare presupune întrunirea mai multor condiţii. Astfel, trebuie stabilite condiţii minime de igienă, trebuie efectuate controale oficiale pentru a se constata dacă operatorii din sectorul alimentar respectă cerinţele de igienă, iar operatorii trebuie să facă aplicarea programelor şi a procedurilor de siguranţă alimentară pe baza principiilor HACCP[12]. Nu este suficient, aşadar, ca un produs alimentar să fie conform doar cu anumite prevederi legale pentru a garanta că produsul este sigur pentru consumul uman şi nu pune în pericol sănătatea sau viaţa consumatorilor.

Prevederile Regulamentului 852/2004 fac trimitere la principiile enunţate în „Codex alimentarius” în legătură cu HACCP, făcând precizarea că aceste principii trebuie să fie flexibile pentru a putea fi aplicate cu succes în orice situaţie[13]. Prevederile la care vom face referire în cele ce urmează nu se aplică producţiei primare pentru consum privat, pregătirii, manipulării sau depozitării produselor alimentare pentru consum privat, livrărilor directe de către producător a unor cantităţi mici de produse primare la consumatorii finali sau unităţile locale de desfacere cu amănuntul care le desfac direct la consumatorii finali şi nici centrelor de colectare şi tăbăcăriilor care intră în categoria întreprinderilor din sectorul alimentar doar pentru că utilizează materii brute pentru producţia de gelatină sau colagen[14].

 

4.2. Principiile aplicabile sistemului HACCP

Având în vedere dispoziţiile cuprinse de Regulamentul 852/2004 care fac trimitere la principiile enunţate de „Codex alimentarius”, în cele ce urmează vom analiza pe scurt principiile enunţate în documentul adoptat de către Comisia „Codex alimentarius”[15] şi orientările elaborate în vederea aplicării acestor principii.

Prima parte a anexei 1 stabileşte principiile adoptate de către Comisia „Codex alimentarius” cu referire la HACCP, în timp ce a doua parte stabileşte orientările generale pentru aplicarea principiilor.

Sistemul HACCP constă, potrivit documentului analizat, într-un număr de şapte principii, respectiv: efectuarea unei analize a riscului, determinarea punctelor critice de control, stabilirea limitelor critice, stabilirea unui sistem de monitorizare a punctelor critice de control, stabilirea măsurilor corective care trebuie adoptate atunci când monitorizarea indică că un anumit punct critic de control nu este controlat, de a stabili procedurile de verificare pentru a confirma că sistemul HACCP funcţionează eficient şi stabilirea unei documentaţii referitoare la toate procedurile şi înregistrările relative la aceste principii şi aplicarea lor[16].

În ceea ce priveşte aplicarea primului principiu, echipa HACCP trebuie să întocmească o listă cu riscurile care se pot produce în cadrul fiecărui pas în parte din cadrul producţiei, procesării, manufacturării şi distribuţiei. În continuare, se efectuează o analiză a riscurilor care sunt de atare natură încât eliminarea sau reducerea lor la un nivel acceptabil este esenţială în producerea unor alimente sigure[17].

În efectuarea analizei riscurilor ar trebui să se ţină cont, acolo unde este posibil, de următoarele aspecte: probabilitatea apariţiei riscurilor şi gravitatea efectelor negative asupra sănătăţii, evaluarea calitativă şi/sau cantitativă a prezenţei riscurilor, supravieţuirea sau multiplicarea microorganismelor, producţia sau persistenţa în alimente de toxine, substanţe chimice sau agenţi fizici, precum şi condiţiile care conduc la aspectele de mai sus. Trebuie avute în vedere cu această ocazie măsurile de control care se aplică fiecărui risc în parte, în măsura în care aceste măsuri există[18].

Următorul principiu, acela al determinării punctelor critice de control, presupune că, în eventualitatea în care a fost identificat un pericol într-un moment în care controlul este necesar pentru asigurarea siguranţei produsului respectiv, iar, în ceea ce priveşte etapa respectivă, nu există nicio măsură de control, atunci produsul sau procesul trebuie să fie modificat la acea etapă, pentru a se include o măsură de control.

Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare risc în parte trebuie să fie efectuată în aşa fel încât să se asigure rapiditatea care trebuie să existe în cadrul acestor proceduri. Toate înregistrările şi documentele asociate trebuie să fie semnate de persoana care face monitorizarea şi de un oficial responsabil cu revizuirea din cadrul companiei. Următorul principiu, acela al stabilirii acţiunilor corective se aplică în următoarea manieră: acţiuni specifice de corecţie trebuie stabilite în legătură cu fiecare punct critic de control, pentru a putea fi în măsură să fie combătut atunci când intervine[19]. Prin acţiunile întreprinse trebuie să existe certitudinea că punctul critic de control este adus sub control.

În cadrul principiului al şaselea, trebuie să se stabilească proceduri de verificare, frecvenţa acestor verificări ar trebui să fie suficientă pentru a verifica dacă sistemul HACCP funcţionează în mod corespunzător. Deşi nu se prevede un termen precis pentru frecvenţa verificărilor, apreciem că trebuie să se stabilească de la caz la caz, în funcţie de pericolul care poate interveni şi consecinţele dăunătoare pe care le poate avea. Anexa I enumeră câteva exemple de activităţi de verificare, respectiv: revizuirea sistemului şi a planului HACCP, precum şi a înregistrărilor, revizuirea abaterilor şi dispoziţiile produselor, confirmarea faptului că punctele critice de control sunt ţinute sub control[20].

Ultimul principiu presupune stabilirea documentaţiei şi păstrarea înregistrărilor, în documentul analizat făcându-se referire la necesitatea păstrării acestor documente şi înregistrări pentru aplicarea sistemului HACCP. Nivelul de documentaţie necesar va depinde întotdeauna de nevoile şi de complexitatea operatorului care pune în practică sistemul[21]; aşadar, nivelul documentaţiei va fi diferit dacă suntem în prezenţa unui operator dezvoltat, faţă de documentaţia care este necesară în cazul unui operator mai puţin dezvoltat.

După cum se poate observa, principiile stabilite de Regulamentul 852/2004 sunt identice cu principiile analizate mai sus. Acest aspect evidenţiază încă o dată strânsa colaborare între Uniunea European şi „Codex alimentarius”, precum şi tendinţa stabilirii unor norme uniforme referitoare la siguranţa pentru produsele alimentare, având în vedere că produsele alimentare care provin din Uniune pot fi exportate, la fel cum şi produsele alimentare care provin din afara Uniunii pot fi importate. Mai mult decât atât, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului 852/2004, şi la nivelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (în continuare „OMS”) a fost elaborat un document[22], prin acesta afirmându-se necesitatea unei metode efective de garantare a siguranţei alimentare, stabilindu-se sistemul HACCP şi beneficiile sale, statutul internaţional al sistemului HACCP, precum şi anumite consideraţii pentru punerea în practică a acestui sistem.

Conform documentului adoptat de OMS, s-a precizat că „sistemul HACCP reprezintă un sistem folosit ca o metodă a asigurării siguranţei alimentare în producerea, procesarea, fabricarea şi prepararea alimentelor…sistemul HACCP poate fi folosit pentru studierea practicilor referitoare la prepararea alimentelor şi pentru a identifica şi stabili comportamentele periculoase, care trebuie să fie în vizorul intervenţiilor referitoare la educaţia sănătăţii[23].

În acelaşi document s-au arătat şi beneficiile utilizării sistemului HACCP, apreciindu-se că acest sistem depăşeşte multe dintre limitările abordărilor tradiţionale care se bazează fie pe inspecţii, fie pe testarea produsului final, inclusiv: dificultatea de prelevare şi examinare a unor probe suficiente pentru a obţine informaţii semnificative, reducerea posibilităţilor ca un produs să fie retras, identificarea problemelor fără a înţelege cauzele.

Sistemul HACCP este privit ca suficient de flexibil pentru a se adapta modificărilor aduse, precum progresele în echipamentele de proiectare, îmbunătăţirea procedurilor de prelucrare şi evoluţiile tehnologice legate de produs.

Pentru a evidenţia încă o dată strânsa colaborare între organizaţiile şi organismele cu competenţe în domeniul siguranţei pentru produsele alimentare, documentul la care am făcut referire până în prezent a preluat în întregime documentul întocmit de Comisia „Codex alimentarius” în vederea executării sistemului HACCP.

Pentru a pune cu succes în aplicare sistemul HACCP, este necesar ca anterior introducerii acestuia să se conştientizeze necesitatea de a trece la acest sistem având în vedere beneficiile sale, dintre care sunt amintite: reducerea incidenţei toxiinfecţiilor alimentare, asigurarea unei aprovizionări cu alimente sigure pentru populaţie, facilitarea comerţului cu alimente.

Cu toate că aparent introducerea sistemului HACCP pare uşoară, aceasta poate ridica în anumite situaţii probleme care, dacă nu sunt corect gestionate, pot conduce la un eşec în aplicarea principiilor HACCP.

În ceea ce priveşte beneficiile utilizării sistemului HACCP, acestea apar dacă principiile acestui sistem sunt conturate, executate şi menţinute. Două dintre beneficiile cele mai mari care intervin odată cu utilizarea sistemului HACCP sunt protecţia sănătăţii publice şi protecţia firmelor producătoare. Primul beneficiu important, cel al protecţiei sănătăţii publice, reprezintă o prioritate pentru fiecare producător din sistemul alimentar. Toţi consumatorii au dreptul la o alimentaţie sigură, iar fiecare operator doreşte să aibă încrederea publicului şi încrederea în produsul pe care îl produce. Al doilea beneficiu al punerii cu succes în practică a sistemului HACCP este cel al protejării firmei producătoare. Unele dintre companiile producătoare sunt incapabile să îşi revină după un eveniment negativ referitor la siguranţa alimentară[24].

Aşa cum precizam mai sus, punerea în practică a sistemului HACCP nu reprezintă în toate cazurile un succes. Probleme apar în momentul în care ansamblul procedurilor pe care le presupune nu este înţeles în mod corect. Dintre neînţelegerile care intervin, cele mai dese sunt cele referitoare la costurile ridicate ale introducerii sistemului, la confuzia dintre planul sistemului şi sistemul însuşi precum şi la faptul că HACCP este complicat şi necesită foarte multă documentaţie[25].

Foarte multe eşecuri în legătură cu introducerea sistemului au intervenit şi ca urmare a aplicării incomplete a principiilor şi paşilor care trebuie urmaţi pentru transpunerea cu succes în practică a sistemului HACCP. Astfel, în unele cazuri s-au aplicat numai unele dintre principii, principiile nu au fost aplicate în mod corect, nu au fost identificate în mod corect riscurile ş.a.m.d.[26].

Este evident că, asemenea oricărei proceduri, şi sistemul HACCP poate provoca eşecuri în eventualitatea în care nu este gestionat corespunzător. În toate cazurile în care sunt respectate întru totul principiile stabilite în Regulamentului 852/2004 şi documentele elaborate în cadrul organismelor şi organizaţiilor implicate în siguranţa alimentară, punerea în practică a acestui sistem are doar aspecte benefice menite să crească încrederea consumatorilor în produsele care se găsesc pe piaţă.

Un alt aspect important în ceea ce priveşte acest sistem este că acesta nu beneficiază de reglementare doar la nivelul Uniunii, bucurându-se de acelaşi tratament şi în contextul juridic internaţional. Aşa cum am arătat, la nivelul Comisiei „Codex alimentarius” şi la nivelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au fost adoptate documente în vederea punerii în practică a acestui sistem. Având în vedere că produsele alimentare nu sunt consumate doar pe teritoriul Uniunii şi că produsele care provin din Uniune sunt exportate, este deosebit de important să existe o serie de reguli comune, chiar dacă acestea îşi găsesc reglementarea în acte legislative sau documente adoptate de instituţii ale Uniunii sau de alte organisme care au competenţă de legiferare într-un domeniu clar determinat.

 

5. Concluzii

Scopul reglementării acestui sistem HACCP în Regulamentul 852/2004 este de a aplica proceduri specifice în vederea controlării pericolelor care pot interveni în legătură cu alimentele. Obiectivul propus prin adoptarea regulamentului poate fi atins prin intermediul mai multor mijloace, ţinând cont de faptul că procedurile folosite pentru a controla pericolele care intervin în legătură cu siguranţa alimentară trebuie să se bazeze pe riscuri. În opinia noastră, punerea în practică a acestui sistem în mod corect nu poate aduce decât beneficii, deoarece acesta presupune doar controlul intervenirii unui pericol, iar, în cazul în care pericolul este pendinte, trebuie să se procedeze la neutralizarea lui.

O aplicare eficace a sistemului HACCP presupune, printre altele, aşa cum arătam şi la începutul prezentului studiu, o strânsă colaborare între acele instituţii, agenţii şi organizaţii internaţionale ce au stabilite competenţe în domeniul siguranţei pentru produsele alimentare.



[1] Universitatea Titu Maiorescu.

[2] Pentru detalii despre rolul deţinut de „Codex alimentarius” în política privind siguranţa alimentară, a se vedea: Petruţa-Elena Ispas, „Scurte consideraţii asupra organizării şi funcţionării Codex Alimentarius” în volumul conferinţei „Politica legislativă între reglementare europeană, naţional şi internaţională. Noi perspective ale dreptului”, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 201-211.

[3] Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare, publicat în JO L 139, 30.04.2004, p. 1, Ediţie specială 03/vol. 56, p. 71, astfel cum a fost ulterior modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1019/2008 al Comisiei, publicat în JO L 277, 18.10.2008, şi prin Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat în JO L87, 31.03.2009.

[4] Pentru detalii, a se vedea Comisia Europeană, Direcţia Generală Sănătate şi Consumatori, Document orientativ cu privire la punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare, Bruxelles, 2012, p. 3, la adresa: http://ec.europa.eu/food/food/biosafety/hygienelegislation/docs/guidance_doc_852-2004_ro.pdf.

[5] Preambulul Regulamentului 852/2004, considerentul (1).

[6] Ibidem, considerentul (7).

[7] Art. 1 din regulament.

[8] Art. 5 alin. (2) din regulament.

[9] A se vedea Carol A. Wallace, William H. Sperber, Sara E. Montimore, Food Safety for thr 21st Century. Managing HACCP and Food Safer Throughout the Global Supply Chain, ed. Wiley- Backwell, Oxford, 2011, p. 15.

[10] Comisia Comunităţilor Europene, Document de orientare asupra aplicării procedurilor bazate pe principiile analizei riscurilor, Bruxelles, 2005, document nepublicat, disponibil la adresa http://ec.europa.eu/food/food/biosafety/hygienelegislation/guide_en.htm, SANCO/1955/2005 Rev. 3.

[11] SANCO/1955/2005 Rev. 3, anexa I, p. 5.

[12] Regulamentul 852/2004, paragraful 12.

[13] Ibidem, paragraful 15.

[14] Ibidem, art. 1 alin. (2).

[15]A se vedea Annex to CAC/RCP 1-1969 (Rev. 4 – 2003), p. 21.

[16] Ibidem, p. 22-23

[17] Ibidem, p. 25

[18] Ibidem, p. 26.

[19] Ibidem, p. 27.

[20] Ibidem.

[21] Ioannis S. Arvanitozannis, HACCP and ISO 22000. Application to Foods of Animal Origin, ed. Wiley-Blackwell, Oxford, 2009, p. 13.

[22] Documentul este disponibil la adresa: http://www.who.int/foodsafety/fs_management/en/intro_haccp.pdf.

[23] Ibidem, p. 3.

[24] Carol A. Wallace, William H. Sperber, Sara E. Montimore, op. cit., p. 25.

[25] Ibidem.

[26] Pentru detalii, a se vedea Ioannis Arvanitozannis, HACCP and ISO 22000…, op. cit., p. 15.

Posted in Afaceri juridice europene, Rubrici, Studii si articole.