Skip to content


Marieta Safta, Al XVI-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene – ”Cooperarea între Curţile Constituţionale în Europa Situaţia actuală şi perspective”

Al  XVI-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene - ”Cooperarea între Curţile Constituţionale în Europa Situaţia actuală  şi perspective”

În perioada 12-14 mai 2014 a avut loc la Viena cel de-al XVI-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene. Acesta a fost  organizat de Curtea Constituţională a  Austriei.

Temele abordate în cadrul Congresului au fost următoarele: Curţile Constituţionale între dreptul constituţional şi dreptul european; Interacţiunea dintre instanţele constituţionale; Interacţiunea dintre instanţele europene. Acestea au format obiectul rapoartelor întocmite de instanţele de jurisdicţie constituţională membre ale Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene, pe baza cărora a fost întocmit raportul general prezentat în cadrul Congresului de către Curtea Constituţională gazdă.

Lucrările Congresului s-au desfăşurat după cum urmează:

Sesiunea de inaugurare a cuprins cuvântul de deschidere din partea domnului  Gerhart Holzinger, preşedintele Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene şi preşedinte al Curţii Constituţionale a Republicii Austria, precum şi alocuţiuni ale: preşedintelui Consiliului Constituţional al Regatului Maroc, dl Mohammed Aghargui, din partea Asociaţiei Curţilor Constituţionale care utilizează parţial limba franceză (AACPUF) şi a Uniunii Curţilor şi Consiliilor Constituţionale Arabe; preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Armenia, domnul Gagik Harutyunyan, din partea Conferinţei Organelor de Control Constituţional din noile democraţii (CCCOCND); preşedintele Tribunalului Constituţional al Republicii Angola, domnul Rui Constantino Ferreira, din partea Conferinţei Curţilor Constituţionale din ţările de limbă portugheză (CJCPLP); preşedintele Consiliului Constituţional al Republicii Populare Democratice Algeria, domnul  Mourad Medelci, din partea Conferinţei Jurisdicţiilor Constituţionale din Africa (CCJA);preşedintele Curţii supreme din Republica Zambia, doamna Lombe Phyllis Chibesakunda, pentru Forumul preşedinţilor de instanţă din Africa australă (SACJF); preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului, domnul  Dean Spielmann, preşedintele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, domnul Vassilios Skouris, şi preşedintele Republicii Austria, domnul Heinz Fischer.

Prima sesiune a Congresului, prezidată de domnul Gerhart Holzinger, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Austria, a cuprins prezentarea, de către domnul Cristoph Grabenwarter, membru al Curţii Constituţionale a Republicii Austria, a  raportului general, expunerea succintă a problemelor pe marginea tematicii ”Cooperarea Curţilor Constituţionale din Europa – Prezent şi perspective”, precum şi scurte luări de cuvânt, în introducerea dezbaterilor, ale  doamnei Maria Berger, judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, domnului  Marzell Beck, preşedintele Tribunalului de Stat al Principatului Liechtenstein şi domnului Pavel Rychetsky, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Cehe.

Ce-a de-a doua sesiune, prezidată de dl Péter Paczolay, preşedintele Curţii Constituţionale a Ungariei, a  cuprins prezentări succinte pe marginea subtemei ”Curţile Constituţionale între dreptul constituţional şi dreptul european”, susţinute de doamna Marta Cartabia, judecător la Curtea Constituţională a Italiei şi domnul Peter M. Huber, judecător la Curtea Constituţională Federală a Germaniei, urmate de dezbateri în plen. Raportul Curţii Constituţionale a României  pentru această temă a fost întocmit de prof.univ.dr. Tudorel Toader, judecător, şi lect.univ.dr. Marieta Safta, prim magistrat-asistent.

Ce-a de-a treia sesiune, prezidată de dl Gaetano Silvestri, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Italia, a cuprins prezentări succinte pe marginea subtemei ”Interacţiunea dintre instanţele constituţionale”, ale domnului Guy Canivet, membru al Consiliului Constituţional al  Franţei şi domnului Stanislaw Biernat, vicepreşedinte al Tribunalului Constituţional al Republicii Polonia, urmate de dezbateri în plen. Raportul Curţii Constituţionale a României  pentru această temă a fost întocmit de domnul Puskas Valentin-Zoltán, judecator, şi Benke Károly, magistrat-asistent şef.

Ce-a de-a patra sesiune, prezidată de domnul Andreas Vosskuhle, preşedintele Curţii Constituţionale Federale a Germaniei, a cuprins prezentări succinte pe marginea subtemei ”Interacţiuni între instanţele europene”, ale domnului Pedro Cruz Villalon, prim avocat general la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi domnului  Elisabeth Steiner, judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, urmate de dezbateri în plen. Raportul Curţii Constituţionale a României  pentru această temă a fost întocmit de prof.univ.dr Mircea Ştefan Minea, judecător, şi dr. Fabian Niculae, magistrat-asistent.

Sesiunea de închidere, prezidată de dl Gerhart Holzinger, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Austria, a cuprins sinteza rezultatelor sesiunilor precedente, prezentată de domnul  Cristoph Grabenwarter, membru al Curţii Constituţionale a Austriei, discuţii în panel cu patru participanţi, respectiv  doamna Marianna Mochnáčová, judecător la Curtea Constituţională a Republicii Slovace, Miroslav Mozetič, preşedintele Curţii  Constituţionale a Republicii Slovenia, Adela Asua Batarrita, vicepreşedinte al Tribunalului Constituţional al Spaniei şi Gilbert Kolly, preşedintele Tribunalului Federal Suprem al Elveţiei, urmate de dezbateri în plen.

La debutul şi finalul Congresului au avut loc şedinţe ale Cercului preşedinţilor din cadrul celui de-al XVI-lea Congres, prezidate de dl Gerhart Holzinger, preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Austria.

 Delegaţia Curţii Constituţionale a României a fost compusă din domnul Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale, domnii Mircea Ştefan Minea, Puskas Valentin-Zoltán, Tudorel Toader, judecători, doamna Marieta Safta, prim magistrat-asistent, doamna Ruxandra Săbăreanu, secretar general, şi doamna Oana Răican, consilier. În intervenţia avută în cadrul lucrărilor Congresului, domnul Augustin Zegrean a abordat tema cooperării dintre instanţele constituţionale naţionale, subliniind necesitatea şi importanţa unui schimb permanent de experienţă, prin întâlniri bilaterale şi multilaterale, precum şi prin diseminarea jurisprudenţei relevante a acestor instanţe.

 Lucrările Congresului  au relevat numeroase forme de cooperare între curţile constituţionale, între acestea şi curţile europene, consolidarea poziţiei instituţionale şi  dinamica dezvoltării lor în ultimii şaizeci de ani.

Sinteza realizată de domnul  Cristoph Grabenwarter la finalul Congresului, pe baza rapoartelor naţionale, a luărilor de cuvânt şi a dezbaterilor în plen, a evidenţiat, în esenţă, rolul curţilor constituţionale  în prezent, enumerând funcţiile acestora de conectare, implementare şi promovare. Astfel, curţile constituţionale realizează legătura dintre organele statului la nivel naţional, respectiv între instanţele judecătoreşti, parlamente şi curţile europene. De asemenea, curţile constituţionale au un rol de ”translatori”, contribuind în mod semnificativ la diseminarea culturii legale europene în sistemele legale naţionale. Deciziile curţilor constituţionale constituie surse ale deciziilor curţilor europene; ele furnizează garanţii legale paralele, în special în domeniul drepturilor fundamentale, pentru a fi aplicate într-o manieră  conformă  cu standardele europene.  În acest context, se poate reţine şi o funcţie de “legitimare” a instanţelor constituţionale, câtă vreme acestea recunosc şi se referă la deciziile curţilor europene în jurisprudenţa lor, dându-le astfel legitimitate suplimentară. Referitor la controlul de constituţionalitate la graniţa  şi interferenţa  dintre dreptul constitutional naţional şi cel european, s-a relevat că acesta se realizează  în primul rând sub forma unui control de identitate care susţine conţinutul şi valorile esenţiale  sau principiile de drept constituţional; menţinerea unui nivel minim de protecţie a drepturilor fundamentale intră în sfera acestui control de identitate. În al doilea rând, acesta apare sub forma  controlul de tipul  ultra vires care împiedică depăşirea competenţei de către instituţiile europene. Controlul de constituţionalitate poate dezvolta şi raţionaliza procesul de gândire şi abordare în sensul unor soluţii comune la nivel european.

          Acelaşi document de sinteză, referindu-se la perspectiva justiţiei constituţionale într-o societate deschisă a statelor, respectiv la realizarea diferitelor funcţii ale instanţelor de jurisdicţie constituţională, a subliniat că acestea nu se pot înfăptui  decât  prin  deschiderea către dreptul internaţional şi cel european, către cooperare şi integrare. Această deschidere este cu precădere evidentă în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în special cu referire la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Discuţiile purtate au relevat o serie de controverse  existente de-a lungul timpului cât priveşte modul în  care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înţeles să exercite o putere sporită faţă de anii anteriori. În acest sens, atât curţile constituţionale naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului vor avea o sarcină comună, şi anume aceea de a găsi justul echilibru între garanţiile europene şi marja naţională de apreciere.

          Ca evoluţie generală a dialogului între instanţele de jurisdicţie constituţională, respectiv  între acestea şi curţile europene, documentul de sinteză relevă necesitatea şi creşterea acestuia. Chiar dacă acest dialog nu este foarte vizibil, câtă vreme unele raţionamente sunt însuşite de curţile constituţionale fără o referire expresă la jurisprudenţa altor curţi, el creşte în importanţă.  Criteriile în raport de care astfel de raţionamente devin fundamentări comune ale considerentelor curţilor constituţionale sunt tăria argumentelor şi  reputaţia curţii care le enunţă, un alt criteriu fiind şi cel  care priveşte apartenenţa la Uniunea Europeană, conturându-se astfel  un „drept constituţional unional” al statelor membre.  Dreptul comparat apare din această perspectivă ca o „a cincea metodă de interpretare”, fără a fi clar dacă  i se poate reţine vreun caracter obligatoriu sau se reţine  doar ca o parte a culturii judiciare europene.

          Cât priveşte tensiunile de ordin structural între formarea unei unităţi europene şi prezervarea principiilor constituţionale, armonizarea rezidă în europenizarea dreptului constituţional, cuvintele cheie fiind drepturile cetăţenilor şi principiul democraţiei, care trebuie să conducă instanţele de jurisdicţie constituţională în identificarea unei strategii de evitare a conflictelor. Conflictele de jurisprudenţă trebuie evitate deoarece nu există câştigători, ci doar învinşi, şi anume cetăţenii care doresc realizarea drepturilor lor fundamentale. În acest context, aderarea Uniunii Europene la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a creat o legătură între procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care va aduce schimbări fundamentale în arhitectura raporturilor dintre curţile constituţionale, obligându-le la obţinerea unor rezultate coerente ca unic  mod de asigurare a unui anumit nivel de protecţie a drepturilor fundamentale în conformitate cu standardele europene. Acest „triunghi” judiciar va suferi modificări,  iar viitorul va releva  care latură a „triunghiului” va prevala. În orice caz, aderarea Uniunii Europene la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale va conduce la o întărire a protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În context, cu referire la Protocolul nr.16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, numit de preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului „protocolul dialogului”, acesta apare în parte ca fiind bine venit. S-a evidenţiat însă că posibilitatea de adresare către Curtea Europeană a Drepturilor Omului înainte de epuizarea recursului la instanţa constituţională naţională poate crea tensiuni sub aspectul respectării principiului subsidiarităţii, care este inerent în sistemul de protecţie al  Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

          Citând din concluziile sintezei prezentate la finalul Congresului, remarcăm, alături de autorul acestora  faptul că discuţiile privind cooperarea dintre curţile constituţionale, respectiv dintre acestea şi curţile europene,  sunt puternic încărcate de metafore: piramidă, mozaic sau puzzle au fost  cele mai frecvent uzitate imagini pentru a ilustra aceste raporturi.  Concluzia – eliminând ideea unei structuri de tip piramidal, este aceea potrivit căreia curţile constituţionale îşi realizează funcţiile în concordanţă cu principiile statului de drept, cooperând deopotrivă cu instanţele naţionale şi curţile europene. Niciunul dintre aceşti actori nu poate fi privit ca o instanţă de ultimă autoritate şi cu putere de decizie finală. Cooperarea şi interacţiunea între curţile constituţionale, precum şi între acestea şi curţile europene are şi va avea un efect predominant pozitiv, întrucât, în acele din urmă, acestea conduc  la  o consolidare în ansamblu a protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale în Europa.

 Marieta Safta

Posted in Evenimente, Studii si articole.