C-147/17, Sindicatul Familia Constanța şi alţii, pendinte – Revista Afaceri juridice europene
Skip to content


C-147/17, Sindicatul Familia Constanța şi alţii, pendinte

C-147/17, Sindicatul Familia Constanța şi alţii

Textul trimiterii preliminare, formulate de Curtea de Apel Constanta, este urmatorul:

§1. Dacă prevederile art.1(3) din Directiva 2003/88/CE raportat la art.2 din Directiva 89/391/CEE trebuie interpretate în sensul că exclud din domeniul de aplicare al acesteia o activitate precum cea a asistenţilor maternali, desfăşurată de reclamanţi?

 

§2. În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, dacă art.17 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul o activitate precum cea a asistenţilor maternali, desfăşurată de reclamanţi, poate face obiectul unei derogări de la prevederile art.5 al Directivei în temeiul alineatului (1), al alineatului (3)b) şi c) sau al alineatului (4)b)?

 

§3. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, dacă art.17 (1) sau, după caz, art.17 (3) sau (4) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că o asemenea derogare trebuie să aibă caracter expres sau poate avea şi caracter implicit, prin adoptarea unui act normativ cu caracter special care prevede alte reguli de organizare a timpului de lucru pentru o anumită activitate profesională; în cazul în care o astfel de derogare poate să nu aibă caracter expres, care sunt condiţiile minime pentru ca o reglementare naţională să poată fi considerată ca instituind o derogare respectiv dacă o astfel de derogare poate fi exprimată în modalitatea care rezultă din dispoziţiile Legii nr. 272/2004.

 

§4.  În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1, 2 sau 3, dacă art.2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că perioada în care un asistent maternal se află în compania copilului aflat în îngrijire, la propriul domiciliu sau în alt loc ales de acesta, constituie timp de lucru chiar dacă nu realizează nici una din activitățile prevăzute în sarcina sa în contractul individual de muncă?

 

§5. În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1, 2 sau 3, dacă art.5 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea cuprinsă în art.122 din Legea nr. 272/2004, iar în cazul unui răspuns în sensul incidenței art.17 alineatului (3)b) şi c) sau al alineatului (4)b) din Directivă, dacă acesta trebuie interpretat în sensul că se opune aceleiași  reglementări naționale.

 

§6. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 şi, eventual, afirmativ la întrebarea  4, dacă art.7(2) din Directiva 2003/88/CE poate fi interpretat în sensul că nu se opune, totuşi, acordării unei despăgubiri egale cu indemnizaţia de care angajatul ar fi beneficiat în timpul concediului de odihnă anual în condiţiile în care natura activităţii desfăşurate de asistenţii maternali îi pune în imposibilitatea de a efectua acest concediu sau, deşi formal concediul de odihnă se acordă, angajatul continuă să presteze practic aceeaşi activitate în situaţia în care în perioada respectivă nu este permisă separarea de copilul aflat în îngrijire? În caz afirmativ, pentru a avea dreptul la despăgubiri, este necesar ca angajatul să fi solicitat separarea de copil iar angajatorul să nu îi fi acordat această permisiune?

 

§7. În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1, eventual afirmativ la întrebarea  4 şi  negativ la întrebarea 6, dacă art.7(1) din Directivă se opune unei prevederi precum cea cuprinse în art.122 (3) lit.d) din Legea nr.272/2004 în condiţiile în care aceasta lasă la latitudinea angajatorului să hotărască în mod discreţionar dacă autorizează separarea de copil în timpul concediului de odihnă şi, în caz afirmativ, dacă imposibilitatea efectuării concediului de odihnă în fapt, ca urmare a aplicării acestei prevederi legale, constituie o încălcare a dreptului Uniunii care îndeplineşte condiţiile pentru a naşte dreptul angajatului la o despăgubire. În caz afirmativ, dacă o astfel de despăgubire ar trebui plătită de stat pentru încălcarea art.7 din Directivă sau de către instituţia publică ce are calitatea de angajator care nu a asigurat în perioada concediului de odihnă separarea de copilul aflat în îngrijire? În această situaţie, pentru a avea dreptul la despăgubiri, este necesar ca angajatul să fi solicitat separarea de copil, iar angajatorul să nu îi fi acordat această permisiune?

CURIA

I.1. Instanta nationala – Curtea de Apel Constanta

I.2. Stadiul procesual –

I.3. Initiativa trimiterii –

II. Întrebarile preliminare publicate in JO

III. Incidente procedurale si pledoarii la Curtea de Justitie

IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General

Concluzii AG in cauza C-147/17, Sindicatul Familia Constanța din 28 iunie 2018:

„Dintr‑o interpretare corectă a conceptului de «lucrător» rezultă că asistenții maternali precum cei vizați în procedura principală nu se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.”

V.  Pronuntarea Curtii de Justitie prin hotararea preliminara sau ordonanta (motivata)

VI. Hotararea pronuntata de catre instanta nationala dupa hotararea preliminara

VII. Bibliografie

 JUridice.ro, 28 iunie 2018 - CJUE. C‑147/17, Sindicatul Familia Constanța v. DGAPC Constanța. Prevederile Directivei ref. organizarea timpului de lucru nu se aplică asistenților maternali. Concluziile AG

 

Dialog & forum Drept si afaceri europene in Romania

Lista trimiterilor preliminare din Romania, inregistrate la CJUE

România în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

AFACERI JURIDICE EUROPENE – ARHIVA

Posted in Procedura trimiterii preliminare.